Helion Onlinenr. 3, Iulie-August 2010De prin site-uri/blog-uri adunate Ultimele comentarii ...
|
Copyright
Reporter: Stăm de vorbă cu Mircea şi Cornel, cei doi români care au îngenuncheat corporaţia americană Bonsanto. Cornel, cum ţi-a venit ideea care a stat la temelia acestei campanii de succes? Cornel: De fapt, a fost ideea lui Mircea... Mircea: Pe care am avut-o într-o discuţie cu Cornel. Cornel: Da, a fost acum cîţiva ani, înainte să se încheie al doilea deceniu al secolului. Eram în vizită la Mircea şi i-am spus cum corporaţia Bonsanto a pus patent pe genomul vacilor. Nu pe al unor vaci modificate genetic, cum patentaseră grînele super-productive la sfîrşitul secolului trecut, ci pur şi simplu pe genomul vacilor deja existente. Şi, practic, o dată ce le-a fost recunoscut dreptul de autor asupra codului genetic al vacilor, chit că nu-l creaseră ei, ci numai fuseseră primii care să se gîndească să-l patenteze, ăştia de la corporaţia Bonsanto şi cu avocaţii lor puteau să dea în judecată orice fermier, orice fermă zootehnică, orice restaurant chiar, pe motiv că au vite sau carne de vită fără să le plătească lor drepturi de autor. Mircea: Ca un act de piraterie informaţională aplicat codului genetic, cum ar fi. Continuarea in numarul viitor ...
Paradoxul este un mod de viata...
Era greu de publicat în timpul regimului comunist? Erau necesare compromisurile? Nu ştiu alţii cum a publicat, ca să pastişez o expresie celebră, dar pentru mine a fost destul de greu şi voi explica mai jos de ce. Am debutat în 1962, cu romanul Constelaţia din ape, publicat în Colecţia Povestiri ştiinţifico-fantastice, sub redacţia unui bărbat absolut remarcabil, Adrian Rogoz, care a făcut din R. Bărbulescu şi din mine „scriitorul bicefal“ de mai târziu şi ne-a „învăţat carte“ din punctul de vedere al scrisului. A fost primul meu mentor în materie de literatură, absolut necruţător sub raportul acurateţei gramaticale şi stilistice, a cărui matrice de gândire o port şi azi în mine, cu aceeaşi recunoştinţă ca acum peste cinci decenii. Pentru o greşeală (pe atunci!) impardonabilă, o virgulă scăpată între subiect şi predicat, ne-a ironizat luni întregi: „Iată, zicea la vederea noastră, vin marii cunoscători ai limbii române, Bărbulescu şi Anania!“ Donnie Darko
| |||||||||
Nepotul Vanessei RedgravePetra McHumphries locuia lângă Universitate. Conveniseră să se întâlnească în faţa bisericii cu turle gotice din apropiere, numai că, de data asta, Thomas Folley regizase un cadru adecvat pentru o întâlnire care trebuia să se încheie foarte abrupt: el călare pe motocilecta sa, Triumph, cu ochii pe retrovizor, ca să-i observe imediat intrarea în scenă; ea se va urca pe locul din şoptindu-i în ureche: „Dă-i drumul, Tom". Poate va întreba „Unde?". Indiferent de replica ei, îi va spune să se care imediat. Din acel moment fiecare pleca în direcţii diferite. Spera să-1 urască instantaneu pentru că i-ar fi fost mult mai uşor să treacă peste şocul despărţirii. |
În numărul următor:-Palmares Eurocon 2010 -Interviu cu Cornel Robu -Tri-blog |