de Cornel Secu

E vară. Încălzirea e gobală, dar mai ales regională. E luna iulie. Înseamnă ca Horia Nicola Ursu începe să se preumble prin țară, urmând a ne povesti cum ajunge la Marea cea Mare, cu cine se întâlnește p-acolo, cum descoperă noua Eforie (dar nu a Școalelor), cum admiră asfalturile Moldovei, și cum alege varianta B, ca să prindă ceva borseni, tăindu-i calea cea bună și dreaptă.

E vară. Înseamnă că Alantykron va prinde editia cu nr. 21. Grație lui Sorin Repanovici, o grămadă de oameni buni și respectabili vor stringui din nou, cu cațel cu purcel, în fosta tabără de vara a s.f-ului nuclear, izvodit de Aurel Cărășel la apa cea neagră (Cernavoda).

De fapt, nu mai e tabară. E Academia de vară. Academie!? Da,da Academie. Și internațională, încă!

Nu mai este s.f. Este de toate. De la științele de frontieră la viitorologie. De la viitoarele biijuterii ale viitoarelor amante, până la noul teatru scu(r)t, născut din respirația tăiată și cică dialogată  a lui Banuta A.

Valurile de caldură fură, fură bine Mihaela Muraru-Mandrea, rumenă și galeșa va fi, normal, președinte de juriu.

Adriana Gheorghe va fi de toate. Adica Sport și Muzica,

Kickboxing și arcaneală.

Șah și concurs de pescuit prin iarbă.

Florin Munteanu va oficia, nestingherit de nimeni, aceleași ipoteze pe care le frământă de vreo patru cincinale.

Educația tineretului. Educația multilateral dezvoltată e pe mâini bune.

Asta-i cheia sublimului în timp de vara, când Dunărea își lipește clipăitul valului pe cărămida umezită a Capidavei.

Reușind să bifeze la modul glorios un program găunos și fastidios, Academia mai-mai să se reverse peste Big-Brotherul de pe Misipipi.

S.F-ul, chiar daca nu a fost alungat din (de la) Atlantikron, oricum e pe la coada vacii.

Chiar daca Lucian Oancea mai respiră cu câțiva tineri sub (pe) o păturică imaginară. Chiar dacă mai e câte un concurs, care are și câștigatori, știucile bătrâne dansează cu bibanul sefist la scădere (mare) și la (o) vedere (mică, foarte mică).

Se mai zărește ceva, dar e multă ceață, chiar daca e vară și e ora prânzului. Prânzului academic, deh.

S-ar putea ca în anii viitori să avem instructori pentru manele, pentru covrigei din nisip, special lucrati pentru cățeii de Capidava, ori ateliere de confecționat lămpașe pentru viitoarele mineriade. Haide, Dle Repanovici, ziceți-ne cum stă treaba!

E vară. E chiar începutul verii. E chiar 1 iunie. Carevasăzică e Ziua Copilului.

Cu noptea în cap un barbat, buimac se pare necunoscut, dar după călcătură și făcătură ar putea fi  din Ploiesti, un ilustru paișpe-șaișpe, șăibar - călcat de marfar, fără semnătură că e secătură, își strofoacă buboaiele de pe limba prin cele spații virtuale, care au la poartă firma apocalipsf...

Ce zice imbaletul nevaccinat(de rabie): că cică Naytilius, Helioanele și Galileo sunt un zero, ca de fapt habar n-avem noi ce deștept e el, el care amiroase rahatul cu sinapse, cât ai zice șase, el cu norii-n subsiori, cu creierul in raschitori și cu ochii-n scobitori.

Ptiu drace, că când n-ai ce face, te lipești pe spinări de dobitoace, Ca ăsta.

Anonim e. Tembel e. Dar câte nu mai e, zărghitul.

E august. E încă vară. Și încâ ce vară. Carevasăzică.