de Lucian Vasile Szabo

Există o glumă care circulă pe net. Se pune întrebarea: De ce nu există viaţă pe Marte? Iar răspunsul şmecheresc este: Fiindcă Chuck Norris a fost deja acolo! O reacţie asemănătoare putem avea şi atunci când descoperim o ştire de genul “Hugh Hefner apelează la tehnologia 3D pentru Playboy”. Replica noastră este: Autorii de science fiction au fost deja acolo! În universal 3D, desigur, deşi nu este exclus ca autoare sau autori ai genului să fi pozat pentru celebra revistă. Pe mapamond s-a declanşat o întrecere între marile trusturi media pentru apariţii în universul 3D.  Este celebrul ziar televizat. Îţi pui ochelarii aceia speciali şi priveşti ziarul ca pe un film. De data aceasta am putea spune însă că asistăm la o specializare media. Este descoperită o nişă a… nişei.

Playboy nu este doar o revistă pentru adulţi, ci şi un canal de televiziune cu producţii erotice. Cele două vor fi îmbinate, căci, spune ştirea: “Cititorii revistei Playboy sunt cu un pas mai aproape de a-şi imagina cum ar arata modelul din posterul de la mijlocul revistei în carne şi oase, după ce Hugh Hefner a anunţat că aceste două pagini din viitorul număr al celebrei reviste vor fi realizate în tehnologie 3D, iar revista se va vinde cu tot cu o pereche de ochelari speciali, informeaza Associated Press”. Există şi o explicaţie, un loc comun, care funcţionează însă perfect în astfel de cazuri: “"Ce şi-ar dori cel mai mult bărbatii să vadă în 3D? Probabil o domnişoară goală!", s-a întrebat şi şi-a răspuns fondatorul celebrei reviste, care nu face un secret din faptul ca va încerca la rândul său să facă profit cu tehnologie 3D, tehnologie care anunţă o revoluţie şi în cinematografie, dar şi în transmisiunile tv sau în jocurile de calculator.

Spuneam că autorii de literatură scirnce fiction au fost deja acolo. Este modelul hologramei, temă şi mijloc SF în acelaşi timp. Scriitorii au recurs la acest truc ca la oricare alt procedeu imaginativ. Hologramele au supravieţuit multă vreme doar în universul diegetic, în lumile imaginate de autori. Fizica a descris holograma de mai multe decenii. Apoi aceasta a păţit în realitate, în lumea noastră de astăzi. A părăsit lumea teoriei ştiinţifice, precum şi universul imaginar al autorilor de science fiction şi a ajuns în studiourile de televiziune, în toată presa, de fapt. Transpunerea în viaţa reală se face în prezent cu mult suscces. Holograma (holograma 3D) a intrat (se putea altfel!?) în publicitate şi marketing. Sunt şi în România câteva firme care oferă servicii în acest sens. În urmă cu un an şi jumătate, o ştire făcea senzaţie atât prin realizarea practică, cât şi prin posibilităţile deschise. O reproducem după agenţia Hotnews:

CNN a folosit un reporter-holograma in timpul alegerilor din SUA

5 noiembrie 2008, 4:13

Holograma la CNN

Foto: YouTube

Premiera absoluta in istoria transmisiilor TV: postul CNN a folosit o tehnica a la Star Wars in timpul programului special dedicat alegerilor din SUA. Astfel, prezentatorul Wolf Blitzer, aflat in studioul din New York, a dialogat pret de citeva zeci de secunde cu holograma reporterului Jessica Yellin, aflata in realitate pe teren, la Chicago. De altfel, toate marile retele tv din SUA au apelat la tehnologii 3D, iar cine umbla noaptea prin Times Square din New York putea sa vada rezultatele live pe ecrane publicitare gigantice. "Eu sint in Chicago, dar am fost filmata de 35 de camere care au putut recompune extrem de fidel imaginea mea", a declarat pentru agentiile internationale de stiri Jessica Yellin, primul reporter-holograma din istoria televiziunii. La finalul discutiei cu neobisnuita sa interlocutoare, Wolf Blitzer a spus: "Esti o holograma incintatoare".

Adesea însă viaţa bate literatura, ca să parafrazăm o expresie mult întrebuiţată. Nu de teama modelelor Playboy sau a reporterilor-hologramă a decis China recent să controleze viaţa (nu intimă), ci online a supuşilor săi. Este vorba de secrete de stat. Şi China are multe, căci nu doreşte ca Germania sau Statele Unite să-i copieze tehnologiile spaţiale sau pe cele pentru producţia de chiloţi din plastic sau de tenişi! Ne întoarcem la Orwell şi la celebrul 1984, căci ştirea sună aşa: „China intenţionează să consolideze sistemul de cenzură, cerându-le companiilor de telecomunicaţii şi internet să informeze reprezentanţii legii despre persoanele care discută online despre secrete de stat, informează washingtonpost.com (...) Un amendament la Legea păstrării secretelor de stat, care a fost trimis, sub formă de propunere, în parlamentul chinez, pentru analiză, cere in mod explicit operatorilor de telecomunicaţii şi internet să furnizeze poliţiei toate datele despre persoanele care discută secrete de stat sau care favorizează scurgerile de informaţii”.

În China, platforme precum Facebook şi Twitter sunt blocate, ni se spune în continuare. Supravegherea cetăţenilor, umilirea lor prin ascultarea conversaţiilor şi prin înregistrarea gesturilor intime este una dintre poverile lumii de astăzi. Dezvoltarea tehnologică facilitează aceste intruziuni inacceptabile în viaţa privată. Există, ca de fiecare dată, o motivaţie: interese superioare de partid şi de stat! Şi România a alocat recent mai mulţi bani pentru dotarea cu tehnică de interceptare, echipamente livrate Serviciului de Transmisiuni Speciale. Probabil pentru a asculta mai clar protestelor pensionarilor cărărora le-a diminuat veniturile! Abuzul în supraveghere este o altă temă importantă în literatura SF. Nu doar santinela cu baioneta la armă, care îl păzea pe Grigore Alexandrescu în arestul său la domiciliu poate limita libertatea de mişcare şi gândire, ci şi tehnica sofisticată. Nu doar supravegherea în sine şi sistemul carceral perfecţionat de comunişti a fost denuţate de autorii de science fiction (mai ales în varianta literatură de anticipaţie!), ci şi aceste gadjeturi tehnologice. Acestea sunt perverse, căci sunt ambivalente. Pe de o parte, asigură transmiterea instantanee a informaţiilor, ceea ce reprezintă un suport pentru comunicarea în masă, pentru realizarea „satului global”, comunitatea informatică universală descrisă de Marshall McLuhan. Este, deci, un câştig. Sau mai mult un câştig decât efecte negative. Pe de altă parte, promovează şi o intruziune în sufletul fiecăruia dintre noi. Or, acest aspect a fost promovat de scriitorii de science fiction. Au pus degetul pe rană, au definit răul. Plus că au vorbit despre alienare, despre preferinţa stearpă de a te închide în cameră cu o fată Playboy şi nu cu una în carne şi oase. Să nu fim misogini: doamnele pot resimţi întrăinarea, neadaptarea la realitatea cotidiană prin închiderea în dormitor cu un bărbat-hologramă. Trist este însă când îţi cad de pe nas ochelarii de văzut în câmp tridimensional. Atunci dai de guvernul Boc şi te alienezi şi mai tare!

Dar şi Boc, şi conducătorii chinezi, cei cu supravegherea mediului online, cred că fac bine, că ei au ceva de apărat. Că poporului trebuie să i se facă binele cu de-a sila. Studiile efectuate în lume au demostrat că timpul petrecut cu familia şi persoanele dragi constituie cea mai importantă sursă de fericire pentru majoritatea oamenilor, comunicarea offline devansând-o pe cea online, realizată prin intermediul unor platforme precum Facebook sau Twitter, conform unui studiu recent, citat de Reuters.

Doar 5% dintre oameni sunt fericiţi online. Circa 40% din totalul celor intervievaţi au declarat că momentele petrecute conversând cu persoanele apropiate sunt cele mai fericite clipe ale zilei, în timp ce 20% au specificat că cele mai fericite momente sunt cele ale meselor în familie. Doar 2% dintre respondenţi au specificat că primul SMS al zilei îi face bucuroşi. Familia şi partenerii de viaţă sunt cea mai importantă sursă de fericire pentru circa 80% dintre cei intervievaţi, în timp ce pentru 15% prietenii sunt sursa primară de fericire.  Autorii de literatură SF nu dau însă reţete de fericire. Aşa cum ziariştii preferă ştirile despre ce e rău, scriitorii preferă catastrofele sau măcar lucrurile încurcate. Dincolo de presă şi ficţiune, e bine atâta timp cât majoritatea oamenilor preferă viaţa reală, cu un mic, o bere şi prieteni offline!