de Alexandru Maniu

Ideea organizatorilor polonezi a fost să reunească sub titlul de TRICON trei convenţii diferite: Polconul, Parconul (convenţia cehilor) şi Euroconul, intuind probabil slaba participare a ţărilor vestice. Într-adevăr, la şedinţa ESFS, preşedintele Dave Lally a constatat cu tristeţe că Germania, Franţa, Olanda, Spania sau Portugalia nu aveau delegaţi. Apoi, cu nelipsitul umor insular, a constatat cu egală tristeţe şi absenţa Albaniei, Luxemburgului, statului San-Marino sau chiar a Vaticanului!

Tripla-convenţie s-a desfăşurat în oraşul ceho-polonez Cieszyn, loc ales anume pentru a demonstra înfrăţirea dintre cele două popoare (trei, dacă punem la socoteală şi Slovacia). Şi-ntr-adevăr, slavii au făcut front comun în faţa limbii engleze, care mai răsuna ici-colo precum un vag cântec de sirenă într-o mare furtunoasă. Noroc că un batalion de storm-trooperi însoţea pretutindeni populaţia sf-istă, amintind mereu de uriaşa contribuţie anglo-saxonă la dezvoltarea genului.

Din delegaţia României la Euroconul din 2010 au făcut parte Ileana Buşac, Dinu Buceceanu, George Lazăr, Alexandru Maniu, Viorel Pîrligras şi Marian Truţă, reprezentanţi la faţa locului, puternic susţinuţi de cei de-acasă: Cristian Tamaş, Cristian M. Teodorescu, Ştefania Rusoiu şi Cornel Secu (printre alţii).

Convenţia a fost prefaţată de o mascaradă. Procesiunea a străbătut uliţele Cieszyn-ului cehesc, Obi-Wan braţ la braţ cu Gandalf, şi a poposit în cele din urmă în centrul oraşului polonez, unde primarii celor două localităţi au strâns bucuroşi mâna lui Dave Lally. A urmat un potop de prelegeri, prezentări şi alte asemenea activităţi, găzduite în cele douăzeci de săli puse la dispoziţie de Universitatea din Cieszyn. Pentru participanţii la Eurocon, lista de opţiuni nu era prea lungă, astfel că delegaţia României (formată din şase membri) a reuşit să acopere cu uşurinţă evenimentele desfăşurate în limba engleză. Mai mult chiar, unele prelegeri trecute drept (ENG) s-au desfăşurat în (POL), în mare parte datorită comodităţii vorbitorilor, astfel că am avut timp să dăm o raită prin târgul de artefacte science-fiction, împrăştiat de-a lungul unui coridor. De la tricouri cu inscripţii haioase la zaruri D&D şi jucării Star Wars, nimic nu lipsea de pe tarabele micilor Jawa polonezi.

Temele prelegerilor au variat de la vaste la hiper-specializate: la cele două extreme aş plasa „Space opera, humanity’s unfulfilled hope” (Opera spaţială, visul neîmplinit al omenirii) şi „Monsters with chitinous eyes: The Dark-Haired Girl in Philip K. Dick’s life and fiction” (Monştri cu ochi chitinoşi: Fata cu părul întunecat din viaţa şi opera lui Philip K. Dick). Şi prezentările în sine au variat de la „pline de avânt studenţesc dar mai puţin documentate” – aici aş putea enumera toţi tinerii pe care i-am ascultat – la „temeinic documentate, ba chiar prea dense, sufocante”. În ultima categorie ar intra Maria Błaszkiewicz cu „Lord of the Rings – what is it about” (Stăpânul Inelelor – despre ce-i vorba) sau Christopher Garbowski cu „High and low: Tolkien and the after life of The Lord of the Rings” (Culmi şi abisuri: Tolkien şi viaţa de după moarte în Stăpânul Inelelor”. Ultima prelegere a însemnat un adevărat tur de forţă prin literatura universală şi filosofia occidentală de la Aristotel încoace, iar analiza densă a domnului Garbowski a înlăturat complet basmul şi visarea din opera lui Tolkien. De altfel, majoritatea vorbitorilor nu păreau să trăiască în umbra „marii literaturi” şi treceau cu uşurinţă peste barierele ridicate de critica ultimului veac science-fiction-ului. Tolkien e comparabil cu Dante, Philip K. Dick e egalul lui Dostoievski. Pentru Orson Scott Card, Ulysses nu e decât un joc intelectual greu de descifrat. Conferinţa scriitorului american a strâns întreg norodul (că tot suntem acasă la slavi) şi merită prezentată în amănunt.

Seara premiilor

Organizată într-o sală de sport recent construită, ceremonia premierii s-a desfăşurat sub paza neîntreruptă a ofiţerilor imperiali, în faţa unui public numeros. După acordarea premiilor Polcon şi Parcon a urmat şi Euroconul. Dave Lally şi Bridget Wilkinson au chemat pe rând câştigătorii pe scenă, dar au fost surprinşi să constate că „ai lor” nu veniseră în Polonia. Premiul pentru cel mai bun scriitor european de SF n-a revenit lui Stephen Baxter ci reprezentantului său în Cieszyn. Din fericire, Marian Truţă se afla în sală pentru a ridica ambele premii primite de România: Best Magazine: SRSSF (http://www.srsff.ro/), nominalizat de Marea Britanie şi premiul de încurajare pentru tânăra prozatoare Brânduşa Luciana Grosu. Momentul pe care toată lumea îl aştepta a fost anunţarea organizatoarei din 2012. Nominalizatele erau Croaţia şi Anglia. Croaţia venise cu o echipă zdravănă, formată din treisprezece membri, făcându-şi neîncetat reclamă pe durata celor trei zile. Prin urmare, nimeni n-a fost surprins când, în urma numărătorii voturilor, Dave Lally a citit clar şi răspicat: Eurocon 2012 in Zagreb. Având în vedere apropierea, România ar trebui să pregătească o delegaţie solidă pentru evenimentele din Croaţia.

Sărbătoarea a continuat într-unul dintre puburile locale, unde delegaţia Ungariei a dat un chef balcanic în toată regula, cu nenumărate băuturi specifice, pe acordurile formaţiilor Omega, Bijelo Dugme şi Bajaga i Instructori.